Joi 17 noiembrie am asistat la ridicarea primei case Davinci, vanduta de noi in Elvetia. Am stat doua zile aproape de muncitori, urmarind cu ochi ca de copii procesul de constructie, de asamblare de fapt, uimiti de perfectiunea imbinarilor, de timpul rapid de constructie, inca odata de calitatea lemnului, a fiecarui element al casei in parte. Am putut ramane pana la ridicarea primului nivel, acoperisul va fi pus sambata si astfel casa va sta in picioare, de acum inainte timp de trei luni efectuandu-se lucrari de montaj, instalatii, finisare si filigranare. A fost emotionant, de parca as fi asistat la un eveniment aproape magic pentru mine. E prima casa pe care o ,,stiu,, si urmaresc de cand era doar un vis, o dorinta, a doi oameni frumosi si tineri, Sandra si Ludovic. Visul a fost intai plan, pe hartie. Anul viitor, in primavara, familia, cu cei doi copii, se va muta in aceasta casa minunata.
Joi, dimineata devreme, pe terenul de constructie nu se afla nimic altceva decat o covertura de zapada alba, prima din acest an.
Apoi, echipa Davincihaus, formata din patru muncitori germani, a pregatit terenul, a descarcat din TIR primele elemente si, in numai o ora, ceea ce inainte era doar un loc integrat in peisajul superb montan jurasic, a devenit matricea unei case, peretii, ingraditori si suind pe verticala, au schimbat complet ,,aura,, locului. Parca simteam caldura pe care aceasta viitoare locuinta o va emana in jurul familiei, alucrurilor dragi si folositoare, a vietii de zi cu zi. Cu fiecare perete si element de constructie, sentimentul de martora a unui proces de constructie a unei noi lumi a devenit tot mai intens.
Timpul a trecut ca in goana, cu tot frigul si vantul de-afara, muncitorii au reusit sa-si faca treaba bine. Orele au trecut, in mod concret, in etape construite la casa, iarasi un sentiment neobisnuit pentru mine. Un fel de crestere cum numai in cazul sarcinii mele am mai trait, certitudinea ca timpul trece cu folos si cu un rezultat minunat. La sfarsitul zilei, casa avea deja ,,incaperi,,- si nu am putut sa nu compar cu santierul din vecinatate, unde fabricau beton de cateva luni pentru o casa greoaie, a carei constructie parea sa nu se mai termine. Desigur, e alegerea fiecaruia, insa trebuie sa mentionez inca odata ce curat, ce natural, ce unic e sa construiesti cu lemn, de buna calitate si prelucrat, vopsit si intretinut la standardele de inalta clasa de la Davincihaus.
</A doua zi, a mai venit un TIR, cu elementele pentru etaj si galerie. Saptamana viitoare va veni o alta echipa care va munci la montaje, la detaliile interioare. Familia lui Ludovic se va muta intr-o casa, in adevaratul sens al cuvantului, finisata. Dar despre procesul de constructie si finisare a casei, voi mai scrie in curand. Am plecat de la santier pe un ger tipic elvetian, in urma noastra casa alba isi cauta conturul in peisajul hibernal- doar muncitorii lucrau in liniste, cu precizie si atentie. Fiecare casa noua e si o realizare personala a lor. Asa e la Davincihaus. Din rolul meu ,in comparatie mic, ma simt responsabila si un pic mandra. E vorba de constructii facute sa dureze o viata, sa incante simturile…
0.000000
0.000000
sa Davinci, alba si frumoasa, intr-un cartier din Budapesta. Rar am vazut atata bucurie la semnarea unui contract de casa. Laszlo ne-a povestit cat timp si energie au investit impreuna in acest proiect care este constructia casei visurilor lor… Ii felicitam inca odata pe Aniko si Laszlo si le dorim bun venit la DAVINCI HAUS, impreuna cu Dl. Hammes, directorul firmei 
